Ecou de taceri. O lacrima straluceste sfioasa in lumina lunii. Chiar si peste cea mai mare bucurie pamanteana pluteste o umbra de melancolie. Trec zile, fara inteles,goale, dureroase. Am uitat soarele si verdele. Lumea moare. Cerul se imprastie, ninge de cristal. Intelesurile se estompeaza, se zbat neputincioase intre peretii gri. Cateodata, cand cerul meu se intuneca, invidiez crucea alba. Imi voi extrage gandurile cu o seringa de ploaie. Vreau o zapada de lumina, de frunze, de negru. Datoria pe care o avem fata de viata este moartea insasi. Curcubeu de cenusa. Ramuri scartaie. As putea oricand sa ma arunc in vid, dar prefer sa mai soptesc cateva frunze. Absurdul isi are coerenta lui. Colectionez taceri. Nu ploua nici peste mine cu sinceritate. Voi lua soarele cu mine acasa. Ai lasat cotorul de mar ca amintire?
Popularity: 1% [?]
Loading ...
Gandindu-ne la o posibilitate de a ne remarca , de a ne evidentia talentul si spiritul jovial, dar si artistic, am ales ideea crearii acestui site. Aici am incercat sa includem tot ceea ce gandim, simtim si experientele traite in “anii de liceu” si cele pe care le vom trai de acum inainte. De aceea dupa lungi discutii purtate pentru alegerea numelui , am ales since9d.com deoarece suntem o echipa incepand din clasa a IX -a. Desigur ca site-ul nu se limiteaza doar la ideile noastre, ci poate integra o gama larga de opinii ale altor vizitatori avizati. Asadar, asteptam si parerile dumneavoastra despre “micul nostru univers”!...
imi place mult ce ai scris tu oltilik…da’ am si eu o intr…numai atat?…moreee
…ah si mi-a mai venit o intr in minte…plaoaia e lait motiv la tine in poezii? 
