Umbre in ploaie

Posted by Otilia on April 12, 2007

Ecou de taceri. O lacrima straluceste sfioasa in lumina lunii. Chiar si peste cea mai mare bucurie pamanteana pluteste o umbra de melancolie. Trec zile, fara inteles,goale, dureroase. Am uitat soarele si verdele. Lumea moare. Cerul se imprastie, ninge de cristal. Intelesurile se estompeaza, se zbat neputincioase intre peretii gri. Cateodata, cand cerul meu se intuneca, invidiez crucea alba. Imi voi extrage gandurile cu o seringa de ploaie. Vreau o zapada de lumina, de frunze, de negru. Datoria pe care o avem fata de viata este moartea insasi. Curcubeu de cenusa. Ramuri scartaie. As putea oricand sa ma arunc in vid, dar prefer sa mai soptesc cateva frunze. Absurdul isi are coerenta lui. Colectionez taceri. Nu ploua nici peste mine cu sinceritate. Voi lua soarele cu mine acasa. Ai lasat cotorul de mar ca amintire?

Popularity: 1% [?]