Eseu

Posted by Ada on April 22, 2007

Dintre toate existentele ma impresioneaza doar oamenii a caror existenta o reprezinta cumulul de raspintii, numai oamenii care au destin si a caror viata se dilata atit de mult incit n-o mai pot domina in nici un fel. Prezenta ta sa fie o mustrare, o teama, o neliniste, un extaz sau o bucurie, nimeni sa nu stie cit vei trai, ce vei face, cum vei gindi, ci doar o teama si o bucurie pentru prabusirile si inaltarile tale sa faca din existenta ta o surpriza continua, o neliniste ciudata … Sa fii pentru ceilalti prilej de alarma, de presentimente, de meditatie, de ura si de entuziasm, nimeni sa nu fie sigur de drumul pe care vei apuca. Absenta ta fizica sa mareasca chinul neintelesului. Este inutil sa simti si sa ai constiinta permanentei si continuitatii eului, cu evolutii de sentimente, cu progrese de aspiratii si cu adincimi de regrete, totul e sa poti fi total fara sa ai memorie. Sa fii total? Nu e posibil decit prin realizarea integrala a fiecarui act de viata fara constiinta acelei distante si relativitatii lui in cadrul celorlalte acte. Trairea totala in clipa ne poate duce la anularea memoriei si la eliminarea deznadejdii de a trai in timp, ne face sa nu traim momentele vietii ca probleme, ci ca realizari absolute, sa traim in fiecare clipa ca si cum am trai ceva definitiv, ceva fara inceput si fara sfirsit. Recunosc, asta nu este ideea mea.. dar este teribil de apetisanta pentru cineva cu o tristete in privire. Trebuie sa traim astfel incit niciodata sa nu credem ca incepem ceva si sfirsim ceva, ci ca viata noastra e ca o betie de fiecare clipa, in care fiind totali sa nu avem ce uita si sa nu avem ce dori. Te vei mira cind ti se spune ca traiesti, te vei mira cind ti se spune ca mori.

Popularity: 1% [?]