“Pictura cuvintelor sau auditie colorata.” Voi colora o banca in culorile depresiei. Realitatea e inselatoare … ti se topeste in palma. Este ca si cum ai fi mort in tot acest timp nenorocit. In fiecare zi adun o rana, o frunza, o lacrima. Eu nu am … [contraste], nu am nici suflet. Un imens gol. Ora nebuniei. Oricum nimeni nu stie cat intuneric am putut aduna in anii astia. Nici cea mai puternica lumina nu ma poate reinvia. Te simteam atat de real ca pe a 4-a dimensiune a spatiului. Nu-mi pasa de nimic, vreau doar sa ma risipesc in frunze. Daca ma intreaba cineva de liniste, ii spun ca nu mai am (am terminat stocul aseara). In fiecare zi, o particica din suflet moare, pana cand nu mai ramane nimic … Inghiteam aburul rece cu voluptatea ingurgitarii scoartei de soare … Nu inca. Poate, daca vei asculta cu atentie, imi vei auzi rana, cum se desprinde din trunchiul fiintei mele … si sangereaza ca o frunza moarta. Sau poate ma vei privi ca-ntotdeauna cu ochi strain. Soapta tacuta. Arata diferit … Multa tristete curgand din bolta metalica, adunata pe banca solitara a parcului. Oare cate sageti de apa s-au lovit de lemnul putred, cati fulgi l-au sarutat, cate frunze ingalbenite sau cate flori l-au murit? Iubiri distruse sau implinite ascultand glasurile ploii. Nimic. Cerul s-a oprit deasupra bancii imbatranite. Mii de pasi se aud. Dorm si frunzele acum. Liniste … imensa, pasul omului se topeste. O luna palida, moarta i se reflecta in ochii terni.  O adiere trista infioara gazele ce devin bulgari de plumb. Sa imprim o frunza pe scoarta cerului. Gramajoara de versuri te va ajuta sa gasesti drumul inapoi. Inchide-ti ermetic toate portitele sufletului. Umbrele trezesc lumina cruda … Palnie de lumina. Trenul se opreste aici doar o data in viata. Ca sa murim in scandurile putrede. [De ce?] Pentru ca ne place sa ne distrugem sufletele,  sa le zdrobim in cioburi …

Popularity: 1% [?]

You Should Also Check Out This Post:

More Active Posts: