Acest articol este scris sub forma unui tratat, care va fi perceput in parte siropos,in parte interesant.Cea care m-a inspirat in urma scrierii lui cu siguranta prefera sa ramana anonima.

“Te trezesti intr-o dimineata.Si ti-e teama de marginea lumii,de universul fara ochii lui si de pamantul fara imbratisarea sa.Nu mai ai nimic inauntru si incepi sa te distrugi incetul cu incetul intrebandu-te cu ce ai gresit,ce ai facut rau,cum vei putea continua.Iti aduci aminte ca la ultimele intalniri chipul lui nu era cel de altadata si in timpul efuziunilor tale de dragoste isi ascundea cu greu plictiseala si dorinta de a te parasi.Gasea diverse motive,mai mult sau mai putin credibile.Dar tu…nu realizai.Pentru ca nu este in firea ta sa te lasi condusa de ratiune atunci cand un sentiment puternic pune stapanire pe tine”

Daca randurile de mai sus te caracterizeaza , suferi in mod oficial de un caz patologic numit SPD , sindromul post-despartire [ indiferent daca a fost alegerea lui,sau tu nu ai mai suportat].

Femeile care sufera de SPD apeleaza la prieteni,scris,muzica,filme,shopping [ cazul fericit],ghicitori,licori,calmante[cazul trist] sau lama [cazul disperat ],in functie de gradul de gravitatea sindromului.

O femeie care sufera de SPD are doua variante,fie isi plange de mila pana se plictiseste,fie incearca sa il recastige [varianta paguboasa in 99,99% din cazuri,daca ea isi imagineaza ca va fi altfel]

IN cazul in care aveti in preajma o bolnava de SPD incercati sa o faceti sa constientizeze cateva mici adevaruri universale,cunoscute de ea dar complet ignorate din motive mai mult sau mai putin obiective:

# nici un tip nu merita sa bocesti pentru el [ cu mici exceptii => a nu se specifica acest fapt]

# esti frumoasa si destepata [ “foarte frumoasa si desteapta” in cazurile grave]

# e vina lui, tu nu ai absolut nici o vina ca relatia s-a terminat [ nu conteaza ca mintiti de ingheata apele] => daca totusi vina ei a fost hotaratoare explicati asta calm,eventual prin planse si studii de caz

# oricum mai devreme sau mai tarziu iti dadeai si tu seama ca nu te merita [ in mare parte,adevarat ; in cazul in care si voi va dati seama ca este o minciuna gogonata,sariti peste]

# incearca sa scapi de orice iti aminteste de el [ eficient intotdeauna,in afara momentului in sine; oferiti-va sa o ajutati]

# sfatuieste-o sa se comporte lejer cu el ; sa se prefaca ca nu-i pasa [ chiar daca dupa 10 min se duce la baie si boceste juma’ de ora ]

Si lista poate continua.Cu singuranta ca in prima faza nu va va asculta deloc,in cea de-a doua etapa va incepe sa o puna pe ganduri si in cele din urma va recunoaste ceea ce pentru ceilalti este extrem de evident : viata este prea scurta ca sa o folosesti in scopul plangerii de mila.

Daca pacienta pe care o cunoasteti isi doreste cu orice pret sa il recastige,incurajati-o.Este cea mai buna varianta sa constientizeze ca nu merita.Probabil dupa o scurta perioada de timp se vor lovi de aceleasi probleme si va concluziona ,dezgustata, ca nu merita.

Atentie :!: aceasta metoda poate duce la crearea unui cerc vicios de impacari/despartiri care in nici un caz nu o va ajuta.Aceasta problema poate fi usor rezolvata pe cale violenta[folositi-va imaginatia] sau pasnica [ excursie de x saptamani in Caraibe,unde va cunoaste prea multe specimene atragatoare,ca sa se mai gandeasca la ce a lasat acasa]

:arrow: Concluzie : Viata e frumoasa… prea frumoasa ca sa o inveninezi cu o suferinta nefolositoare.

“Iubirile incep prin sentimente puternice si se termina cu certuri marunte”[Andre Maurois] si nimic nu este mai grav decat “iluzia pe care ar incerca sa si-o faca simturile in iubirile neimplinite” [ George Sand ]

P.S. In cazurile extrem de grave recomand citirea vietii lui George Sand.

Popularity: 1% [?]

You Should Also Check Out This Post:

More Active Posts: