Urme de pasi vad pe zapada ajunului de Craciun.Merg pe strazi inghetate cautand ceva,dar nu stiu exact ce…poate acea zapada pe care n-am vazut-o de fapt,de mult.Desi e deja iarna,nu a nins deloc.Anul trecut abia am vazut cativa fulgi.
Mii de ghirlande decoreaza peretii si vintrinele magazinelor de parca ar zice:intrati,aici gasiti spiritul sarbatorilor la promotie!Mos Craciunul nostru e mai mare,mai calduros si mai darnic fata de vis-a-vis.Niste domnisoare cu fuste cu puf si blanita incearca fara succes sa deseneze pe un geam niste fulgi si sa scrie “Craciun Fericit”dar esueaza deoarece inca nu si-au dat seama ca trebuie scris invers(de la dreapta la stanga)pentru ca trecatorii sa inteleaga ce scrie…
Merg in continuare si ma impiedic de un domn costumat in Mos Craciun care ma intreabain gluma ce imi doresc anul acesta.Ii raspund enervata k nu imi trebuie nimic.Amuzat,imi raspunde ca asta inseamna ca am totul si ma felicita. deoarece lumea de obicei nu mai termina lista cu dorinte.”Dar eu nu sunt toata lumea!”…si totusi vreau ceva,caut ceva(”O lume a mea?”ceva care sa compenseze si sa reprezinte toata lumea pentru mine?).Vreau si eu sa simt spiritul sarbatorilor,dar nu acest spirit comercial in care pana si un copil de 6 ani zice ca asteapta Craciunul “ca sa primeasca multe mult cadouri”-dupa cum mi-a raspuns la intreabare surioara unei prietene.Vreau sa simt altceva,sa astept altceva,sa visez asa ca atunci cand eram copil la bunici.Sa nu ma mai satur stand la geam,aburindu-l complet,asteptandu-l pe mosul doar ca sa il vad si sa ii multumesc pentru zapada bogata din iarna respectiva.A…acea zapada!Acea zapada deci…unde e acum?Comic dar, de ceva timp simt doar o ploaie rece.Mosul nu mai e de mult.Se pare ca nu e atat de nemuritor pe cat il credeam.A murit probabil cand am aflat ca nu am cui sa-i multumesc,ca nu lui ii datorez zapada,fulgii,bradul,sentimentul de caldura.Dar cui atunci?
Obosita de atata mers si plictisita de falsitatea din jur,ma intalnesc cu un vechi prieten care parea entuziast…”Spiritul sarbatorilor” m-am gandit si fara prea mult chef m-am apropiat.Mai intai s-a amuzat de dezinteresul meu pentru sarbatori iar mai apoi mi-a zis ca sunt inconstienta:E un an nou,un nou Craciun din viata mea ,unic in felul lui.Am mai crescut un an,m-am mai maturizat putin poate,am invatat lucruri noi,am trait momente alaturi de cei dragi pe care sigur nu le voi uita,dar sunt o nerecunoscatoare.Mi s-a oferit prilejul de a trai inca un an,mi s-a oferit sansa de a ma mai intalni o data cu mosul si trebuie sa profit.Poate simt ca l-am pierdut,dar el exista ,trebuie sa-l regasesc,sa-l trag de barba si sa-i multumesc pentru inca un an .Pentru ca lui i-l datorez …anul acesta va trai mereu in mine la fel ca si mosul.E de fapt acest spirit care trebuie uneori trezit din hibernare.”Sau poate asteptam sa vina cineva sa ni-l trezeasca dar dureaza cam mult si nu e atat de sigur deci,nu e varianta optima”, imi zice glumet. Un discurs calduros,spus pe un ton comic dar impresionant ca de obicei dar, o sa-mi mai ia ceva timp pana ce o sa realizez cu adevarat semnificatia lui si pana ce o sa gasesc “zapada si pe mosul”.
I-am multumit pentru tot si am plecat mai departe lasand in zapada urme de pasi…