ImageShack

Vorbeam mai demult cu o prietena de-a mea, despre copilaria noastra si faceam comparatii intre generatia noastra si cea de acum. Am mai primit si de curand un link cu o melodie pe aceeasi tema si m-am hotarat sa scriu acest mic articol.

Introducerea fiind facuta oarecum, intru direct in subiect.

Mai tineti minte toate jocurile copilariei noastre? Cand jucam 13 pietre [sau 7 pietre sau cate pietre vreti voiJ] sau ce mai jucam noi cand eram mici? Ah da…mai jucam Dovleceii, Omul Negru, Somata, ascunsa, prinselea, etc.

Si acum mai tin minte perfect cum vara ma trezeam devreme, pe la vreo 8 mancam si ma duceam repede afara, nu cumva sa pierd ceva. Si asa ne adunam in jur de 20 de copii si ne lua o ora sa ne hotaram ce sa jucam. Dupa ce ajungeam intr-un final la un consens, ne certam pentru ca nu ne conveneau niciodata echipele [“ca ala e mai bun”, “ca eu nu joc cu asta in echipa”].

Pe mine una, la ora 16.00 ma chema mama in casa sa mananc si ma certam cu ea la balcon pentru ca avea ea un talent aparte sa ma prinda tot timpul in toiul jocului si nu voiam sub nici o forma sa ma duc in casa, pierdeam tot jocul daca ma duceam. Dar sub amenintari de genu “daca nu vii acum in casa nut e mai las deloc sa iesi” ma duceam suparata in casa.

Imi aduc acum aminte cu drag de toate chestiile astea [suna de parca as avea 100 de ani]. Ce liberi eram cand eram mici! Nu ne interesa daca ne murdaream, daca ne loveam ne duceam in ca sa sa ne curete mama si apoi ne duceam inapoi afara. Nu era chip sa lasi un copil sa stea in casa. Eu una, daca stateam in casa innebuneam. Nu puteam sta mai mult de 2 ore in casa. Fiecare dintre noi cred ca atunci cand se uita la o cicatrice isi aminteste ce a facut de o are.

Si cat de mult pretuiam noi cand eram mici niste dulciuri! Mai tineti minte gumele Turbo? Nu era guma mai buna ca guma Turbo. Cand au aparut mai apoi gume cu Barbie sau cu mai stiu eu ce…noi tot ne duceam la magazin si ceream Turbo si ce zi tragica a fost pentru noi cand nu mai gaseam de cumparat gumele respective.

Nu stiu ce credeti voi, dar eu una mi-as dori ca si copiii mei [ca o sa am odata si odata] sa aiba o copilarie asemanatoare cu a mea. Sa se bucure cand primeste o ciocolata, sa se bucure cand primeste o minge [la noi la bloc era o realizare sa ai minge], sa isi faca portofel din copertile de caiete, sa se murdareasca din cap pana in picioare si sa-l cert…cu toate ca la final de zi, l-as intelege si m-as bucura sa-l vad fericit. Nu as vrea ca fiul sau fiica mea sa fie cum sunt majoritatea copiilor din ziua de azi. Nici nu stiu bine sa vorbeasca dar stiu 40% din jocurile existente pe piata si sa stea 80% din timp in fata calculatorului jucandu-se.

Eu am aflat de calculator abia pe la vreo 10, 11 ani cred. Si tin minte ca strangeam bani toata saptamana si duminica ne duceam noi fetele [aveam un grup de elita la bloc in care toate fetele vroiau sa intre] la sala de jocuri de vis-à-vis si stateam 2 ore si jucam Hercules.

Probabil articolul acesta va suna babesc, si intr-un fel chiar este. Poate e de vina faptul ca incep sa constientizez trecerea timpului si in plus, mi-e dor sa fiu copilul acela cu bucle aurii care venea seara acasa murdara toata si se culca repede stiind ca a doua zi va fi la fel de distractiva.

Linkul cu melodia de care am aminti si care zic eu… spune multe http://www.220.ro/Copilaria_veche_vs_copilaria_de_azi-51098.html

Abia astept sa aud si parerea voastra.

Popularity: 4% [?]

You Should Also Check Out This Post:

More Active Posts: