Verdele Copou

Posted by Otilia on April 2, 2008

Iubesc Copoul! Nu ma plictiseste niciodata! Ma surprinde mereu, ori cu o gasca de chitaristi, ori cu un copac inflorit, ori cu … o primavara ploioasa. Cateodata aleg alt drum … ca sa descopar cum simt ploaia acolo. Uneori e verde, alteori gri, depinde cat de multa ploaie am pe gene. Si … mai mananc o frunza. Ce bune-s frunzele astea de Copou … racoroase si amare. Cateodata, plimbandu-ma, numar copacii. Cateodata numar si picaturile de ploaie, dar numai cand inchid ochii.
Poate gresesc … dar stiu! Copacii ne zambesc. Da, cand trecem pe langa ei. Nu vezi? Nu crezi? Atunci, de ce par oamenii Copoului mai fericiti? Iti spun: avem copaci. Avem soare. Tot ce trebuie.
Vreau sa-mi petrec primavara ratacind prin Copou. Prin parcuri, Gradina, alei, cafenele … Ca sa uit putin de mine. Sa cant cat pot de tare. Sa vorbesc cu Gica. Dar sa nu ignor nici statuile totusi, portile ori facultatea. Sa discut si cu ele verzi si uscate. Ce mult as vrea sa plantez un copac pe acoperisul Facultatii! Sau poate sa inlocuiesc ferestrele cu apa? Of, verdele meu creier debiteaza numai idei suprarealiste. Nu l-am mai udat in ultimul timp … Cred insa: clorofila Copoului trebuie iubita!

Popularity: 1% [?]