Cu riscul de a parea pedanta, vreau sa aduc in discutie destinul, sa aflu si parerea voastra referitoare la acest subiect adus de curand iar in atentia noastra.

In opinia mea, omul nu are o soarta predestinata, ci el isi croieste cursul in viata prin propriile puteri. Nu cred ca viata omului e o intamplare lipsita de sens, deoarece, asa cum spunea M. V. Llosa, “nimic nu e intamplator pe aceasta lume, hazardul nu exista, totul are un inteles adanc prin care se poate intrezari ordinea minunata si tainica pe care Dumnezeu a instaurat-o in lume.” Omul nu este supus intamplarii, ci datorita naturii sale, vointei cu care a fost inzestrat si tumultului divin din el reuseste sa gaseasca singur calea in viata, neimpusa de nimeni inainte.

Cred ca jucaria intamplarii sunt doar cei care nu sunt pregatiti sa primeasca in ei divinitatea, care nu se zbat pentru a lua parte la mersul lumii. Parafrazandu-l pe J. Fowles, “nu avem voie sa lasam totul la voia intamplarii, dupa cum nu avem voie sa ne inecam.” Suntem datori sa inecam in marea vietii, in acest labirint fara centru si fara sfarsit, in care singura noastra busola este propria constiinta. Daca lumea s-ar lasa ghidata de un destin prestabilit, am fi doborati de sentimentul fatalitatii, iar misterul, datator de energie pentru oricine cauta un raspuns, ar fi dezvaluit si astfel, cautatorii ar pierde o importanta sursa de energie.

In concluzie, nu cred ca destinul e stapanul real al Universului, iar viata omului nu este supusa intamplarii, ci este rezultatul perceptiei, devenind produsul simturilor, nu hrana lor. Astept comentarii si alte puncte de vedere!

Popularity: 3% [?]

You Should Also Check Out This Post:

More Active Posts: