Cu spatele

Posted by Alina Tuduri on April 21, 2008

Trăiesc într-o lume întoarsă pe dos, într-o lume cu susul în jos. Sau poate sunt doar eu în rotire spre 360° în centimetri mici. Piticul meu ţopăie pe dendritele neuronilor, din sinapsă în sinapsă spre un scurt circuit.
E interesant cum funcţionează aici gravitaţia căci toate se rotesc spre alţi egocentri şi altitudinea îşi pierde înălţimea spre nul. Rămâne în schimb atitudinea fiecăruia, şi-a mea, de la nivelul stropilor înceţi ce se aşează pe trotuarele noroioase, cu ţevile descoperite, cu maţele scoase.
Şi viaţa aceasta a noastră, atuturor, e un vitraliu care se desprinde din rama sa, care şi se spargeîn mii de cioburi care au uitat că ne aparţin. Şi ciobul meu roşu are puţin din cioburile voastre şi acum ne căutăm unii pe alţii să ne găsim bucăţile de viaţă din cioburile altora.
Dar în haosul acesta grăbit ai dat peste mine şi eu am scăpat ciobul meu cu dioptrii de miop şi nu te mai pot recunoaşte. În cădere, lentila mea de vitraliu s-a spart în alte cioburi mai mici, şi în graba cu care m-ai ajutat, ai uitat să mi le dai pe toate şi acum, mai bine de o jumătate din cioburile mele sunt la tine.
Tu ai fugit apoi spre alţii să cauţi culoarea ta, şi după ce-ţi vei fi găsit şi vei fi unit piesele puzzle-ului, vei afla în buzunar sticla mea colorata şi-atunci ştiu că mă vei căuta să mi-o aduci.
Dar daca între imp te-oi confunda? Dar daca-n aşteptarea mea mă voi amăgi cu griul altcuiva? mă vei gasi? Ştiu, vei avea mărturia ciobului roşu desprins din vitraliul meu. Dar dacă între timp griul amăgitor şi restul meu de roşu vor deveni alb? Ce va face atunci turcoazul irisului tău?
Sunt atât de multe variante posibile şi e atâta furtună printre punctele alungite de materie cenuşie, încât nu pot să analizez decât posibilităţile imediat următoare, inexistente:
Piticul meu de pe creier, ţopăind din greşeală pe un axon de comandă a scurtcircuitat sistemul.
Trăiesc într+o lume cu susul în jos unde totul nu-i aromat şi frumos.

4.04.2008

Popularity: 1% [?]