Deschid usa si ies afara.Imi inund plamanii cu aerul rece al diminetii si simt un fior placut la contactul cu acesta.Respir in sfarsit viata dupa o noapte in care m-am simtit aproape moarta,rapusa de ganduri de razbunare pe o frantura fara sens din viata mea.
Ridic ochii spre cerul nesfarsit,albastru absolut si picurat de cateva nuante uimitoare de roz,galben,mov,invadat de lumina soarelui care vrea sa razbeasca noaptea de pacat.Totul in jur palpita,natura se revolta sub raceala intunericului ,dar in sfarsit apare salvarea calda a soarelui.
Roua spala pacatele intregii lumi,semn ca ni se ofera o noua sansa pentru a ne lua revansa,sa aratam ce putem,sa aratam ca meritam timpul pierdut al Creatiei pentru noi,ca meritam inca o gura de aer-o privire a minunilor ce ne inconjoara.
Si totul e nesfarsit..in tot ce cuprindem cu ochii,incape mai mult decat avem puterea sa percepem.Suntem prea mici si nesfarsitul e prea mare.Dar nici nu am aveace face cu atat,pentru ca oricat de liberi am fi,mereu vor exista norme,reguli de conduita pe care trebuie sa le respectam.
Fac doi pasi si imi dau seama ca ies in lume si trebuie sa am grija cum ma comport,ce fac,cum arat si altele.Eeei..dar atunci ce nesfarsit,ce libertate mai e asta?E un fel de libertate in lanturi care e mult mai dura decat a fi prizonier intr-o cutie.In cazul din urma nu apar tentatii pentru exterior,pentru ca nu stim de existenta lor,nu le vedem,nu doare atat de tare ca atunci cand ne vedem posibilitatile si nu le putem alege.E ca si cum am fi inchisi intr-un bol de sticla si asezati pe fereastra unei cladiri langa mare,sau uneia pe varf de munte.E ca si cum privesti un “om mare” mancand prajituri in fata ta..si tu copil fiind nu poti ajunge la mana lui sa i le iei.Si atunci unde mai e sansa care ni se ofera?Punct si de la capat.
Mergi in directia opusa,da jos bolul si sparge-l,fura prajitura uitata pe masuta,socheaza!Avem atatea oportunitati in jur si atatea sanse pe care nu le vedem sau ne e frica sa le vedem incat e pacat sa le lasam sa treaca asa usor pe langa noi.Avem nesfarsitul in jurul nostru si totusi ne incapatanam sa traim in cutie.Ne laudam ca iubim viata,ca iubim,dar nu facem nimic pentru a o demonstra..ce pacat..ne speriem asa de repede de aerul rece care ne intampina la inceput sau de lumina prea puternica.
Dati-va jos ochelarii de soare!Face life

Popularity: 4% [?]

You Should Also Check Out This Post:

More Active Posts: