De ce sa fim sensibili?

Chiar asa?pentru ce sa nu ne “plecam genunchii in fata idolilor nostri”?Pentru ce sa nu uram vecinul de la 2 ca are masina [ bicicleta,nevasta,aragaz,televizor] mai cul decat al nostru?pentru ce sa nu injuram pe strada daca -Doamne fereste -cineva are tupeul sa dea peste noi?Pentru ce sa nu ne uitam linistiti cum oamenii sunt agresati in jur?Pentru ce sa ridicam glasul impotriva politicienilor care ne mint?Pentru ce sa nu acceptam sa fim furati,agresati verbal,ignorati?

Pentru ce sa ascultam o melodie calda(eventual care sa aiba si alta tema decat sexul…sexul si… sexul)?Pentru ce sa mergem zambind pe strada?Oamenii ne-ar considera nebuni.Pentru ce sa iesim la cafea cu prietenii?E mai simplu sa vorbim pe mes.Pentru ce sa iesim in parc?Serios.. nu e mai simplu sa stai in fata tv-ului sa vezi ce a mai facut Raduleasca si ce ineptii mai spune Vanghelie… pe bune..e stupid sa iesi.Soarele e frumos si la tv sau pe desktopul deviantart….

Pentru ce sa iubesti?pentru ce sa mergi la targul anticarilor?pentru ce sa citesti o carte?Pentru ce sa bei ceai?pentru ce sa te uiti noaptea la stele?Ce sens ar avea?…

Mai bine te imbraci frumos…in gri sau mov[noul “gri” la moda],mai bine mergi cu capul in pamant pe strada,mai bine te ascunzi de oameni si comunici numai “on-line”,mai bine o lasi balta cu simtitu..ca doar nu scoti bani din asta,mai bine te transformi intr-o masina automata care face zilnic acelasi lucru,mai bine iesi sambata sa iti ineci amarul cu oameni care iti sunt mai necunoscuti decat niste straini ,desi ii numeste prieteni…ce naiba!n-ai timp de socializari…mai bine alergi incontinuu spre ceva atat de indefinit… incat la un moment dat te opresti si nu mai stii de ce ai alergat pentru prea mult timp..mai bine..mai bine…mai bine..

Mai bine…. iti iei o cafea cu frisca si te duci in parc :).. sa reintalnesti minunata realitate!

[AP - acest articol este interzis copiilor sub 18 ani fara stomac foarte sanatos]

Azi…. ploaie,frig… subsemnata de fata alege [in mod cu totul regretabil ] sa mearga la scoala adorata,mult iubita si venerata cu ajutorul adoratului,mult iubitului si veneratului autobuz [numarul 28 daca are vreo relevanta],calatorie care s-a dovedit mai mult decat dezastruoasa… si datatoare de greturi matinale.

Undeva prin Podu Ros daca nu ma insel , un nespalat ( a se citi domn bine facut,ingrijit si atragator ) s-a postat langa domnisoara delicata care statea pe scaunul din fata mea si a inceput sa isi utilizeze “armamentul din dotare” in vederea provocarii lui/respectivei domnisoare [in conceptia lui de nespalat obsedat ] placeri nebanuite ce tin de domeniul idealului poetic.

Pe langa aceste aspecte profund dezgustatoare , ce a fost cel mai socant… nimeni nu a intervenit… dintr-un autobuz plin de diversi domni si doamne plini de intentii bune,nimeni nu au avut buna vointa de a interveni macar verbal [daca nu violent,asa cum subsemnata persoana agresiva si-ar fi dorit].

Cum este posibil asa ceva?Daca cineva ar fi fost violat?sau batut?sau furat in acelasi autobuz nu ar fi intervenit nimeni?Daca cuiva i-ar fi fost rau si ar fi murita pe un scaun tot nu ar fi intervenit nimeni?

Exclamatia unei foarte bune prietene cred ca este cea mai buna concluzie : “Ce prosti sunt romanii!”

Cu aceasta ocazie recomand cu caldura mersul pe jos chiar in timp de uragan (sau bicicleta pentru cei avansati )

Trăiesc într-o lume întoarsă pe dos, într-o lume cu susul în jos. Sau poate sunt doar eu în rotire spre 360° în centimetri mici. Piticul meu ţopăie pe dendritele neuronilor, din sinapsă în sinapsă spre un scurt circuit.
E interesant cum funcţionează aici gravitaţia căci toate se rotesc spre alţi egocentri şi altitudinea îşi pierde înălţimea spre nul. Rămâne în schimb atitudinea fiecăruia, şi-a mea, de la nivelul stropilor înceţi ce se aşează pe trotuarele noroioase, cu ţevile descoperite, cu maţele scoase.
Şi viaţa aceasta a noastră, atuturor, e un vitraliu care se desprinde din rama sa, care şi se spargeîn mii de cioburi care au uitat că ne aparţin. Şi ciobul meu roşu are puţin din cioburile voastre şi acum ne căutăm unii pe alţii să ne găsim bucăţile de viaţă din cioburile altora.
Dar în haosul acesta grăbit ai dat peste mine şi eu am scăpat ciobul meu cu dioptrii de miop şi nu te mai pot recunoaşte. În cădere, lentila mea de vitraliu s-a spart în alte cioburi mai mici, şi în graba cu care m-ai ajutat, ai uitat să mi le dai pe toate şi acum, mai bine de o jumătate din cioburile mele sunt la tine.
Tu ai fugit apoi spre alţii să cauţi culoarea ta, şi după ce-ţi vei fi găsit şi vei fi unit piesele puzzle-ului, vei afla în buzunar sticla mea colorata şi-atunci ştiu că mă vei căuta să mi-o aduci.
Dar daca între imp te-oi confunda? Dar daca-n aşteptarea mea mă voi amăgi cu griul altcuiva? mă vei gasi? Ştiu, vei avea mărturia ciobului roşu desprins din vitraliul meu. Dar dacă între timp griul amăgitor şi restul meu de roşu vor deveni alb? Ce va face atunci turcoazul irisului tău?
Sunt atât de multe variante posibile şi e atâta furtună printre punctele alungite de materie cenuşie, încât nu pot să analizez decât posibilităţile imediat următoare, inexistente:
Piticul meu de pe creier, ţopăind din greşeală pe un axon de comandă a scurtcircuitat sistemul.
Trăiesc într+o lume cu susul în jos unde totul nu-i aromat şi frumos.

4.04.2008

Sunt momente în care nu mai poţi controla totul, situaţia scapă de sub control, clipe în care ţi-ai dori din tot sufletul să existe acea „portiţă” salvatoare prin care să poţi ieşi din situaţia de haos sau să scapi de o problemă în general. De ce este nevoie ca acea „portiţă” să fie reprezentată de droguri ??? De ce să nu putem depăşi de unii singuri acest obstacol? De ce să ne lăsăm pradă acestei capcane care ucide fără limite şi fără prejudecăţi? De ce nu ne putem construi noi înşine acea „portiţă”?

Acesta este unul din aşa-zisele “motive” pentru care mulţi tineri devin victima traficanţilor de droguri. Într-adevăr este cutremurător şi la prima vedere nici nu ştii în ce categorie de cauze ar trebui încadrată aceasta, însă, cu siguranţă printre posibilele variante se pot enumera: slăbiciunea de caracter, inconştienţa sau lipsa de informaţie.

Mai multe detalii pe http://antidrog.blogspot.com.

Monica Lovinescu - Bucureşti 1993

Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, Bucureşti - d. 20 aprilie 2008, Paris ) a fost o ziaristă, critic literar şi cunoscută comentatoare de radio, fiică a criticului Eugen Lovinescu. Şi-a luat licenţa în litere la Universitatea din Bucureşti. A debutat cu o serie de nuvele şi schiţe în revista Vremea, a făcut critică teatrală la revista Democraţia şi a publicat pagini de proză în Revista Fundaţiilor Regale. După instaurarea regimului comunist în România, se refugiază în Franţa, în septembrie 1947 ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 cere azil politic. Colaborează aici cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în revistele: “East Europe”, “Kontinent”, “Preuves”, “L’Alternative”, “Les Cahiers de l’Est”, “Temoignages”, “La France Catholique”. Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din “Histoire du Spectacle” (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce cărţi româneşti sub pseudonimele Monique Saint-Come şi Claude Pascal. Colaborează la revistele româneşti din exil: “Luceafărul”, “Caiete de dor”, “Fiinţa românească”, “Ethos”, “Contrapunct”, “Dialog”, “Agora”.

Continue reading this post…

Holu-i plin ochi
Si ea sta intr-un coltisor
Cu geanta stransa de piept.
Figurile din jurul ei
Incep a canta
O simfonie de groaza…

Pata rosie de pe mana
Ascunde-o poveste
Pe care ea,
Roscata plangacioasa din coltul holului,
Nu vrea s-o auda!
O-ngrozesc cativa milimetri…

Soarta ei atarna de-un milimetru!

Ochii i se inrosesc
Simte-un nod in gat
Si brusc, o lacrima
Ajunge pe obraz.
Camera se-nvarte,
Babele tuberculoase
Rad, aratand spre ea,
Roscata plangacioasa din coltul holului!

Vrea sa fuga!
Sa fuga pan la mare!
Da…
Marea ar vindeca-o !

Cu ocazia aceste manifestari s`a format un comitet special pentru acest proiect si care este format din oameni de cultura si reprezentanti ai autoritatilor locale. Divesre actiuni se vor desfasura pe parcursul a mai multor zile, una din ele fiind cea a descoperirii bustului lui Alexandru Lapusneanu , de pe strada ce ii poarta numele. Multi il confundau cu Stefan cel Mare, pana cand , in sfarsit s`a hotarat expunerea numelui domnitorului pe statuie.

Multe costume, flori, strangeri de mana, zambete, palarii, pantofi lustruiti. Dar ce inseamna 600 de ani de atestare istorica pentru fiecare din noi ? Sincer eu abia acum incep sa ma intreb, caci nici nu am aflat de aceasta manifestare cu mult timp in urma…. asadar …. in afara de stiri in mass-media locala, in inimile noastre ce valoare are? sau are vreo valoare?

Iaşi este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Iaşi, România. De asemenea este al doilea oraş ca populaţie din România, după Bucureşti, fostă capitală a Moldovei şi temporar (în timpul Primului Război Mondial) a României. Potrivit ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, oraşul avea la data de 1 ianuarie 2006 o populaţie de 306.000 locuitori. Este unul dintre cele mai importante şi înfloritoare oraşe din România, fiind un important centru cultural, politic şi universitar.Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui “Iaşi”. Unii afirmă că numele provine de la un trib sarmat, iazygii, menţionaţi de Ovidiu ca “Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” şi “Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”.
O inscripţie astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, Croaţia în secolul al XVIII-lea menţionează existenţa unui Jassiorum municipium [2].
O altă explicaţie este că numele are originea în tribul alanic al jassilor. Numele maghiar al oraşului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot “Piaţa (Târgul) jassilor”; numele vechi românesc, Târgul Ieşilor (şi forma alternativă Iaşii), ar putea avea aceeaşi semnificaţie.
Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau (şi încă mai există) clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu Biserica armeană costruită în 1395), se crede că oraşul este mult mai vechi.

În 1564, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. În 1640, Vasile Lupu a înfiinţat aici prima şcoală în limba română şi a înfiinţat o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.

Continue reading this post…

Saptamana trecuta , dupa ce am observat ca pe travian.com se joaca numai cu bani, mi-am bagat picioarele in el si mi-am facut cont pe Ikariam.ro . Este un joc de aceiasi platforma. Gratuit! Si este de 1000 de ori mai fain ca grafica, dar travian ramane un joc de pura strategie. O alta diferenta important e ca actiunea nu se desfasoara pe uscat (cum e in travian) ci pe ape. Dupa 1 saptamana de joc am ajuns sa am 2 colonii. Si chiar e fainut jocul .

La inceputul Ikariam-ului primesti un oras mic , o fertila bucata de pamant pe o coasta verde.Poti sa o transformi intr-un oras infloritor si capitala a unui imperiu mare? Sunt cinci resurse distribuite pe insulele lumii: Materiale de constructii, Vin , Marmura , Cristalul de sticla si sulful.In timpul jocului vei avea nevoie de o multime de materiale de constructii - repartizeaza muncitorii astfel incat sa obtii material de constructii si extinde depozitele de resurse impreuna cu alti jucatori de pe insula! Dupa ce ai sortat rezervele de resurse poti incepe sa iti extinzi orasul.1 O Academie iti permite sa faci descoperiri fantastice.2 In cazarme incepi instruirea trupelor. 3 Construirea unui punct de comert si a navelor de comert iti va permite sa faci schimb de resurse cu alti jucatori.

Sper sa incercati sa jucati . Eu sunt pe serverul Gamma. Bafta!

“Sint inca in pat, si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea trecuta…. mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu! In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate… si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Ai aparut de nicaieri si, fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul meu gol… mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma… ne-am zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! In zori am adormit in sfirsit, obosit… Astazi, cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit… cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute. In noaptea asta ma voi preface ca dorm si …… te voi astepta sa reapari, tzantzar nenorocit “  - preluata . dar prea tare

Langa barul unei terase un tanar a carui varsta o apreciez a nu depasi 15 ani fumeaza linistit in prezenta atator persoane din acel local. Deasemenea, mergand 10 km prin orice zona a Bucurestiului dupa ora 20, de exemplu, e aproape imposibil sa nu gasesti minori fumand. Totusi, se pare ca cei ce ar trebui sa se ingrijeasca de acest aspect, politistii, nu vad si ei aceleasi lucruri.

Sincer sa fiu nu cred ca exista vreun agent comercial sanctionat pe motiv ca ar comercializa tigari catre minori desi legea interzice cu desavarsire acest lucru. Haideti sa trecem la droguri mai “serioase”. Cu totii stim ca in majoritatea cluburilor bucurestene se gasesc tot felul de “pastilute” foarte usor…. ba chiar poti fi si intrebat ca la piata daca nu cumva vrei sa cumperi.

Totusi articolul 5, cap. II din legea nr. 143/2000 prevede inchisoarea de la 3 la 5 ani pentru cei care pun la dispozitie localul pentru astfel de activitati. Dar daca totul e atat de evident, de ce autoritatile menite sa faca legea in acest sens nu stiu nimic? …. sau poate ca nu vor sa stie …. va las pe voi sa decideti si sa comentati.:D

Pentru mai multe detalii, click here.

Cum te cheama in japoneza?

A -ka; B-tu; C-mi; D -te; E -ku; F -lu; G -ji; H -ri; I -ki; J -zu; K-me;
L-ta; M -rin; N -to; O -mo; P -no; Q -ke; R -shi; S -ari; T -chi; U -do;
V -ru; W -mei; X-na; Y-fu; Z-zi

scrieti si voi numele vostru apoi numele in japoneza, sa vedem ce iese!